Sufletul meu rezoneaza cu Parisul. Particele din fiinta mea s-au regasit in acest oras presarat cu romanta, tragedie, melancolie, cu frumos, cu incitant. Un oras cantec, un oras armonie, un oras cu care am avut chimie de la prima atingere. Cand spun Paris, parca spun bataia aripilor unui fluture alb. Cand spun Paris parca spun poveste de dragoste fara sfarsit. Cand spun Paris parca spun amortelea unei iubiri proaspat nascute. Nebunie, arta, istorie, extravaganta. Parisul te imbata cu frumusetea lui la fiecare pas. Fiecare clipa petrecuta la Paris mi-a trezit aceeasi emotie, si anume dorinta arzatoare de a trai vremurile de demult. De a simti atingerea unor rochii matasoase, de a cutreiera cafenelele de pe bulevardele galagioase. Cafea, croissant, o tigareta, un pahar de vin, un spectacol de cabaret…oh, Paris Mon Amour.
Chemarea mea nu a fost nicicand pentru Turnul Eiffel. Bineinteles, mi-am dorit sa il vad, sa admir si sa ating colosul de metal. Chemarea mea a fost catre Catedrala Notre Dame. Exact precum o chimie pe care o simti fata de o persoana. Parca note de pian imi ghidau pasii si inima catre monument. Parca regasirea cu catedrala a fost de fiecare data mai intensa, mai plina de emotie si tresarire. Parca simteam cum sufletul imi tremura de neliniste.
Mi-a spus un calugar acum ceva timp cateva cuvinte ce imi rasuna in acest moment in minte: ‘Sufletul tau este din alta vreme, sufletul tau este de pe vremea cand oamenii mergeau mai mult desculti, de pe vremea iernilor lungi si grele. Stramosii tai sunt din neamul ala bun.’ Am incercat sa deslusesc vorbele lui, dar astazi imi dau seama ca de fapt le-am inteles la fiecare intalnire cu monumente sacre, cu istorie si incarcatura.
Da, este o poveste scrisa frumos, dar este povestea reala a trairii mele de astazi. Trist pentru ca ceea ce s-a intamplat este mai urat decat ne putem inchipui. Traim intr-o lume pe care vrem sa o desenam frumos, traim intr-o lume in care suprafata pare de exceptie, dar in care dedesupturile ii raman de neinchipuit.
Paris, je t’aime! Notre Dame…mon coeur est la!
